Blog.RohanMedia.com

Întâlnirea cu unele din fostele colege de clasă mă pune des pe gânduri. Sunt doamne în toată regula, cu studii medii, cu ani în câmpul muncii şi cu plodul de mână. Normal că ajungem o ţară de imbecili când până la 25 de ani multe femei toarnă câte un copil sau doi şi nu au bani să-l crească sau dispar în ţări străine. Apoi încep să apară generaţii de idioţi care nu ştiu să se descurce în viaţă. Mai vine şi Guvernul care sprijină mamele  cu fonduri … în minus.

V-aţi întrebat vreodată cum se face că există colegi de serviciu care nu fac mare lucru dar ei sunt “oamenii de bază” care încasează leafa cea mare ? Ei bine secretul stă în mişcarea circulară a limbii în gaura fundului celui care poartă funcţia de director în firmă. Programul unui astfel de angajat începe la ora 8:00 dimineaţa când intră pe uşă şi îşi toarnă o ceaşcă de cafea. Continuă cu o pauză, câteva convorbiri la telefon şi un raport copiat de acum câteva luni pentru a face impresie. La intrarea în biroul şefului se pregăteşte o mapă, se aranjează cravata, se umezesc buzele şi se exersează mişcările circulare din limbă. După jumătate de oră de pupat în fund se iasă din birou şi se aşteaptă liniştit ziua de salar. Şi uite aşa trec lunile sau anii şi cel cu muşchii (limbii) cei mai mari avansează. La un moment dat se formează o adevărată ierarhie de lins în fund. Cred că o să îmi fie rău …

[singlepic id=12 w=420 h=340 float=]

via

Vechea intrebare: Ce ai  face cu un milion de euro ?  Probabil ca satul fiind de traiul romanesc ai pleca in secunda doi spre o alta tara. Eu in schimb vad o oportunitate foarte mare in tara noastra. Atata timp cat banul invarte tot in tara asta cred ca 1 milion de euro ar fi solutia pentru un trai extraordinar dar si sansa de a transforma acest milion in doua. Ar trebui sa fie clar pentru toata lumea ca nu poti face bani decat cu bani. Dar sa spunem ca astazi ai castigat 1 milion de euro si maine l-ai incasa. Care ar fi primul si primul lucru pe care l-ai cumpara ? O masina, un telefon, un camion de bere pentru toti prietenii tai ?

E criză tată. Ne plângem pe la toate colţurile că nu avem bani să achităm ratele şi ne tremură genunchii când experţii preconizează că şomajul atinge maximul la jumătatea acestui an dar  ne înghesuim în supermarket-uri ca sardinele într-o conservă. În parcarea din Real-; am stat jumătate de oră ca să găsesc un loc pentru maşină şi la casa de marcat o oră. Într-un orăşel de 70 de mii de locuitori cred că este exagerat de mult din punct de vedere al timpului. Coşurile românilor pline vârf: baxuri întregi de alcool, sucuri şi alte minunăţii. O mentalitate excelentă: ai renunţat la mielul de Paşti ca să cumperi trei sticle de votcă, patru baxuri de bere şi două sticle de vin. Tipic românesc.

Astăzi mă întreabă un fost coleg de şcoală de ce nu l-am mai sunat, de ce nu am mai păstrat legătura. Îmi pare rău să îl dezamăgesc în şocala nu era pe lista mea de colegi favoriţi aşa că nu văd de ce aş fi ţinut legătura cu el. În liceu aveam câţiva colegi cu care mă înţelegeam bine şi cu care împărţeam ţigările, pachetul de acasă, fiţuicile, chiar şi răspunderea pentru prostiile pe care le făceam la ore. De restul mi se rupea la fel cum mi se rupe şi acuma. Nu am avut mai mult decât o relaţie de colegialitate şi nici măcar pe aia. Fiecare era cu părerile şi ideiile lui ceea ce ne poziţiona la poluri diferite. Nu dădeam doi lei pe o parte din foştii colegi şi nu dau nici acum astfel că nu văd de ce m-ar interesa unde sunt sau ce fac. Cei care contează cu adevărat au un loc în agenda mea telefonică şi câte un telefon din când în când. În rest ura şi la gară.

Era o vreme, acum câţiva ani, când spuneam că învăţământul românesc este la pământ. Acum pot afirma cu tărie că a ajuns mult sub pământ. Ştim să schimbăm legile şi să aducem în fiecare an câte un proiect nou pentru  Educaţie dar nu ştim să îl implementăm astfel încât să nu mai aibe Băsescu ocazia să spună “avem cel mai slab invatamant din UE”. În ţărişoara noastră totul a devenit o obişnuinţă. Când profesorii sunt la clasă, elevii chiulesc şi îşi iau scutiri medicale. Când elevii sunt la clasă, profesorii sunt ocupaţi cu greve şi proteste. Cum să iasă de pe băncile şcolii elevi cu un nivel acceptabil de cunoştinţe dacă dintr-un an şcolar în care ar trebui să parcurgă materiile în întregime aceştia ajung să parcurgă deabia jumătate ?

În această perioadă fermierii români încep sezonul la câmp. În momentul recoltei ne întoarcem la aceleaşi probleme ca în fiecare an. După o muncă zi-lumină, bani învestiţi şi nervi ajung să recolteze şi constată că nu au profit. Lumea nu se înghesuie să cumpere, lanţurile de magazine preferă să importe şi marfa se strică în pieţe. Fermierul ar face bine să meargă la training-uri unde să înveţe arta negocierii şi a diplomaţiei.

Conflictul. Evident că supermarket-urile sunt în conflict cu fermierii români. Supermarket-urile importă aceleaşi produse pe care le cultivă ţăranii români pentru că, la rândul lor, ţăranii români nu doresc să vândă aşa de ieftin. Pe de altă parte fermierii nu ştiu să se asocieze eficient astfel încât să producă o cantitate suficientă de legume pentru a acoperi nevoile supermarket-urilor.

Motivaţia. (more…)

Poporul acesta din care fac şi eu şi din care faci şi tu parte are o calitate pe care unele popoare şi-o doresc şi de care altele nu au nevoie. O calitate care de peste douăzeci de ani ne ajută să trecem peste toate hopurile vieţii. Secretul ? Românul e făcut să reziste. La o săptămână după ce salariul creşte cu 100 de lei preţurile cresc cu 150.  Înghiţim în sec şi în loc de o franzelă şi o rudă de salam cumpărăm două chifle şi-un muştar pentru că suntem făcuţi să rezistăm. Nu durează mult şi se scumpesc alimentele şi medicamentele. Înghiţim în sec iar şi în loc de cele două chifle şi-un muştar cumpărăm (more…)

Trăim zilnic cu sentimentul că suntem în siguranţă, că instituţiile statului veghează la liniştea noastră ca cetăţeni. Ne uităm la cei din jur, la ştiri sau citim în ziare diferite evenimente şi ne gândim că nouă nu ni se poate întâmpla niciodată aşa ceva pentru că ne protejăm într-un fel sau altul. Acesta este sentimentul fals al siguranţei pe care îl avem într-o ţară în care trebuie să se întâmple două accidente grave de microbuz până ca cineva să caute şi să aplice măsurile necesare.

Se poate întâmpla oricând să (more…)